Cetatea Rupea

Cetatea Rupea născută dintr-o ruină

Ai putea privi către zare la nesfârșit, căci din orice parte te-ai uita vei observa, fără doar și poate, mândra Cetate Rupea. Măreția construcției impunătoare a dus de-a lungul timpului nenumărate legende și povești pe care unii dintre noi le împărtășesc și astăzi cu semenii din jurul lor.

Informații esențiale despre cetate

Ridicată încă de pe vremea dacilor pe un bloc de bazalt, care avea o înălțime de circa 120 m și era cunoscut sub denumirea de Ramidava. Tot aici, pe acest teritoriu pe vremea romanilor la răscruce de drumuri s-a ridicat un castru roman denumit Rupes (piatră) cu scopul de a apăra și a controla comerțul din zonă. Și timp de aproape 100 de ani cetățenii acestei zone au mai construit și au mai dezvoltat și alte două încăperi și în același timp au mai construit și căsuțe.

De asemenea în ceea ce înseamnă Cetatea de Jos au săpat și o fântână. De altfel tot în această perioadă s-a construit Turnul Slăninei și Turnul Slugilor. Prin anul 1643 cetatea a avut parte de un incendiu care a transformat-o în ruine și pentru prima dată aceasta a fost părăsită.

Mai târziu în 1790 o furtună puternică a distrus tot acoperișul, iar de atunci a început un proces sigur de deteriorare al cetății. Printre multe altele, Biserica este una dintre piesele importante ale Cetății Rupea, având în vedere că altarul acesteia provine din anul 1709, orga din anul 1727 și mai mult decât atât adăpostește numeroase obiecte păstrate de-a lungul timpului.

Un lucru important de știut despre această cetate este faptul că Rupea este și centru balnear.

Construcția cetății și atragerea vizitatorilor

Cetatea medievală Rupea este un prestițios monument din Transilvania denumită și Cetatea Coholmului, deoarece este situată pe Dealul Cohalmului, tocmai la încrucișarea drumurilor care duc către Transilvania, Moldova, dar și Țara Românească.

Această cetate a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1324. În secolul al XV-lea documentele arată că această cetate era un important centru comercial și meșteșugăresc cu 12 bresle. Ansamblul acestei cetăți a fost construit din 3 incinte: Cetatea de Sus (construită în secolele XIII – XIV), Cetatea de Mijloc (construită în secolul al XV-lea) și Cetatea de Jos (construită în secolul al XVII-lea).

Bineînțeles cetatea poate fi văzută de către cei care tranzitează drumul DN13 spre Sighișoara sau spre Brașov. Deși ideea de reabilitare a fost adusă în discuții încă din anul 1954, aceasta a fost rapid abandonată.

Un alt an în care s-a încercat reabilitarea Cetății Rupea a fost anul 1990, având în vedere că cetatea reprezintă cel mai important obiectiv turistic din oraș și având o populație de peste 5.000 de locuitori. Însă adevărata perioadă de reabilitare a Cetății Rupea a fost între anii 2010 – 2013.

Cetatea Rupea reabilitată în 2013

Reabilitatea începe pe baza fondurilor europene în anul 2009, iar această reabilitare a vizat diferite lucrări și căi de acces, care au urmat a fi finalizate în anul 2013. S-a reabilitat cetatea pe o suprafață de aproximativ 1,44 ha, dintre care s-au reabilitat:

• cele 7 turnuri ,
• căsuțele în care se retrăgeau locuitorii satelor din jur,
• sistemul de iluminat special care pune în valoare monumentul istoric,
• realizarea a două drumuri de acces, unul dinspre Brașov, iar celălalt dinspre Sighișoara,
• poteca pietonală care este prevăzută cu trepte și balustrade,
• centru de informare turistică la intrarea în cetate,
• spațiu de expunere a obiectelor din patrimoniul cultural,
• și peste 110 locuri de parcare, dintre care 10 locuri sunt dedicate autocarelor;

S-a născut dintr-o ruină

Profesorul Nicolae Șoancă a declarat următoarele despre Cetatea Rupea:

„Cetatea este atestată documentar de la 1324, sub denumirea de Kuholm, și a servit ca ultim refugiu al sașilor răsculați împotriva regelui Carol Robert de Anjou al Ungariei. Actuala cetate cuprinde trei curți construite între secolele al XIII-lea și al XVII-lea, extindere determinată de creșterea demografică. A fost atât cetate de apărare, cât și una cu rol administrativ, de scaun săsesc. Se crede că actuala cetate se află pe locul unei vechi fortificații dacice, ceramica descoperită aici atestând prezența dacilor în acest spațiu”.

De asemenea turnurile au un rol foarte important pentru cetate.

Turnul Porții avea rol de apărare prevăzut cu guri de scurgere a păcurii, iar în fața acestuia a existat un șanț adânc care îi împiedica pe invadatori să intre în cetate. Turnul Slăninii adăpostea rezervele de hrană.

Turnul Slujitorilor era dedicat pentru străjerii care păzeau cetatea, dar și pentru supuși în perioada asediilor.

Turnul Cercetașilor cel mai puternic și înalt construit pe 3 niveluri oferă o panoramă magnifică.

Totodată în Cetatea Rupea mai puteți găsi 100 de încăperi din piatră și fântâna adâncă de 41 de metri datând din anul 1613. În romanul „Vârstele Jocului” scris de Claudiu M. Florian (scriitor ce a trăit chiar pe ulița de la baza cetății) Cetatea Rupea este descrisă astfel:

„Privite de sus, de pe cetate, casa noastră, curtea și grădina, la fel ca întreaga stradă a cetății, se înșiră pe coasta dealului precum o țesătură de verdeață și piatră. Pe strada noastră se poate ajunge de sus, de pe cetate, mult mai des însă de jos, de pe Republicii. Pentru că de sus cine mai vine? Cel mult câte-un plimbăreț, ori bătrânul Jekeli, paznicul cetății, cu fața sa colțuroasă, la braț cu minuscula lui soție. În rest cetatea stă goală și părăsită precum jucăria abandonată a unui copil de uriaș care demult a crescut și a plecat”.

Legende despre Cetatea Rupea

Prima legendă spune despre Cetatea Rupea că a fost și a aparținut oamenilor, deoarece fiecare cuplu care se căsătorea ajuta la construcția cetății aducându-și aportul cu câte o piatră. O altă legendă susține că aici s-ar fi sinucis regele Decebal, această cetate fiind cunoscută sub denumirea de Cetatea Ramidava. Iar una dintre cele mai vechi legende de prin anul 1421 spune următoarele:

„Turcii lui Murad al II-lea (Murad bey, în poveste) au invadat pentru prima oară serios Transilvania. Avertizați de progresul lor, populația s-ar fi restrâns îndărătul zidurilor cetății. S-a întâmplat ca acolo să se afle împreună Ioan Lebei din Mărtinis și draga lui soață, Maria.Tânărul soț ar fi încercat să lupte pe ziduri împreună cu cei în stare să poarte armele.

Dar, turcii au răzbit și,  printr-o  spărtură de curtină, au început măcelul. Ca prin minune, cei doi soți au scăpat căsăpirii care umpluse cetatea de sânge până la genunchii oamenilor; numai că, bărbatul a căzut captiv, în timp ce soața s-a refugiat în pădure. După retragerea turcilor, a început epopeea soției iubitoare, care vânzându-și bunurile a pornit spre sud.

Zice-se că a ajuns la Ierusalim, apoi a străbătut Siria, până la malul Eufratului, unde, în final, și-a descoperit soțul încătușat. Lacrimile și rugămințile ei au convins sarazinul cel crud să-i elibereze soțul în schimbul a trei probe. Maria face minuni cu duioșia și perseverența sa, îndoind inimile altor potrivnici ticăloși, forțe ale naturii sau lei păzitori de tendință.

În cele din urmă, după cinci ani de detenție, soțul eliberat este purtat cu maximă îngrijire, prin pustiul sirian, pentru a ajunge cu bine la portul „Ptolemais”, iar de acolo către patrie, unde au avut parte de un final fericit”.

Această legendă o puteți găsi și pe site-ul rupeaturistica.ro, dar cel mai important ar fi să aveți parte chiar voi de experiențe unice. Iar pentru a avea parte de aceste experiențe tot ce trebuie să faci este să ajungi la Cetatea Rupea.